822true dots bottomright 440true true 800http://www.comunacirtisoara-sibiu.ro/wp-content/plugins/thethe-image-slider/style/skins/frame-black
  • 5000 random true 40 bottom 0
    Slide2
    Cîrţişoara
  • 5000 random true 40 bottom 0
    Slide4
    Cîrţişoara - Bâlea
  • 5000 random true 40 bottom 0
    Slide3
    Cîrţişoara
  • 5000 random true 60 bottom 30
    Slide4

Zona colinara


        Geomorfologie.
Treapta colinara a teritoriului studiat o constituie zona Bâlea-Glajerie situata la poalele Muntilor Fagaras ca element de contact al masivului cu depresiunea Oltului. Relieful înconjurator are aspecte de dealuri larg valurite, fragmentat de vai adânci a caror culmi coboara treptat spre zona depresionara. La contactul cu muntele propriu zis, valea se largeste, pantele de scurgere se reduc mult, fapt pentru care începând din dreptul primei serpentine a drumului Transfagarasan (circa 650 m altitudine) au loc depuneri de aluviuni grosiere care dezvolta în lungul pârâului Bâlii o lunca terasata de 100-200 m latime. Prin aceasta lunca pârâul Bâlea urmeaza un curs sinuos cu o albie nestabila presarata cu numeroase brate ce închid adesea mici insule sau meandre parasite. În ceea ce priveste versantii vaii acestia au o dispozitie de amfiteatru, pe fiecare dintre ei putându-se identifica terase de eroziune. Din cauza eroziunii puternice exercitate la baza versantilor de pârâu, pe prima portiune acestia prezinta pante de 45-50? care se reduc brusc la nivelul teraselor pentru a urca din nou spre culmi. Ambii versanti sunt puternic brazdati de procese erozionale determinate de actiunea mai multor pâraie, torenti si ogase care fragmenteaza adânc relieful. Aceste fenomene sunt mai evidente spre marginea teraselor, iar cu cât urcam pe versanti ele scad treptat din intensitate.
În perioadele cu precipitatii abundente, torentii si ogasele devin active, acestea fiind capabile sa transporte cantitati însemnate de material fin si grosier pe care apoi îl depun baza versantilor sub forma de conuri de dejectie. Adeseori acestea invadeaza albia majora a pârâului Bâlea, iar la viituri sunt retezate ramânând suspendate. Versantii nu prezinta fenomene de alunecari de teren desi eroziunea care se manifesta pe versanti dizloca frecvent arbori.
Configuratia reliefului din zona Glajarie asa cum apare descrisa mai sus, este determinata de structura petrografica si geologica a regiunii.

        Geologie.
Regiunea este situata într-o zona de tranzitie pe care cristalinul Fagarasului cade treptat înspre profunzime. Singurul punct în care cristalinul se mai observa la zi este în dreptul primei serpentine a Transfagarasanului, precum si în albia pârâului Bâlea. Cristalinul este format mai ales din sisturi cuartitice cloritoase, sisturi grafitoase si alte varietati de roci. În cea mai mare parte a regiunii fundamentul cristalin este acoperit de formatiuni sedimentare mai noi, reprezentate prin depozite foarte groase deluviale ce intra cu predominanta în constitutia versantilor. La o sumara analiza a teraselor de eroziune de pe versanti si a râpelor crestate de torenti, ogase constatam prezenta la suprafata a unei paturi de material fin amestecat cu elemente de sisturi cristaline, iar cu cât înaintam spre adâncime creste procentul de bolovanis si blocuri prinse într-un liant prafos-argilos.
În firul vaii apar depozite groase aluvionare (bolovani, pietrisuri cu nisipuri în blocuri mari) care alcatuiesc o lunca dezvoltata. Dar cu cât coborâm în zona depresionara aceste depozite au o dispozitie etajata identificându-se mai multe nivele de terase.

        Hidrologie.
Principala sursa de apa în perimetru o constituie pârâul Bâlea, care dezvolta o directie de scurgere orientata de la sud la nord. El primeste afluenti atât de pe partea stânga cât si de pe partea dreapta care dreneaza apele de pe cei doi versanti. Mai importante sunt doua pâraie care delimiteaza la un capat si la altul versantul stâng, iar pe versantul drept apar trei pâraie mai importante în zona amonte. În afara de acestea versantii sunt drenati de o serie de ogase si torenti care în perioada cu precipitatii abundente, într-un timp foarte scurt, transporta cantitati imense de apa. În restul timpului se mentin seci. Dar asa cum s-a aratat albia pârâului Bâlea în zona Glajarie devine nestabila, iar la viituri mai mari o buna parte din zona de lunca este inundata.
În ceea ce priveste regimul hidrologic al perimetrului cercetat acesta este în strânsa interdependenta cu conditiile climatologice, în primul rând cu precipitatiile si cu conditiile geologice.
Relieful fiind alcatuit din roci slab permeabile (prafuri argiloase sau argile cu elemente de cristalin) nu permite infiltrarea apelor meteorice decât la mica adâncime si în cantitati reduse. Cea mai mare parte a lor se scurg pe versanti sub forma de siroaie unificându-se formeaza ogase si torenti. Cantitatea de apa ce reuseste sa se acumuleze în micile declivitati ale reliefului (caz foarte frecvent) patrunde în teren la adâncimea de 0,70-1,50 m dupa care în sapatura apar ca ape de infiltratie. Adesea la baza conurilor de dejectie sau la baza unor terase apar izvoare al caror debit este influentat de precipitatiile atmosferice. De asemenea în depozitele grosiere ale albiei majore se întâlneste apa freatica, dar care se afla sub directa influenta a pârâului Bâlea, variind în functie de regimul hidric al acestuia.

        Temperatura aerului.
Situata la poalele masivului, aceasta zona are caracteristici de tranzitie geografica fiind supusa atât conditiilor climatice ale masivului cât si ale vaii medii a Oltului aflata în vecinatate.
Media anuala a temperaturii aerului de 7,3?C asigura zonei situate în medie la cota 630 m conditii deosebit de placute, apropiind-o de media anuala a cunoscutei statiuni Cortinei d’Ampezzo 6,6?C, situata cu 600 m mai sus. Temperaturile medii maxime se cifreaza la +17,3?C si se înregistreaza în luna iunie. Temperaturile medii minime se cifreaza la -4,9?C si se înregistreaza în luna ianuarie.
Amplitudinea medie anuala care se obtine astfel este de 22,2?C foarte apropiata de media Poienii Brasov (21?C), iar din statiunile de peste hotare Chamonix (21?C) din Franta, statiuni situate cu 400 m mai sus decât Bâlea Glajarie.
La Bâlea Glajarie în trei luni de iarna temperatura media lunara este negativa iar în lunile de vara iunie-septembrie depaseste 13?C. Lunile mai-octombrie au caracter cald si temperat, lunile noiembrie-aprilie sunt reci si mai umede. Temperatura maxima înregistrata este de 25,4?C în august, iar temperatura minima este de –9,7?C în ianuarie, amplitudinea situându-se la 35,1?C.
Trebuie mentionat ca lunile reci sunt caracterizate printr-o variatie redusa a temperaturii medii orare, exemplu luna ianuarie:
-8,5?C la ora 600
-4,0?C la ora 1400
fapt care confera zonei posibilitatea pastrarii stratului de zapada în conditii bune. În timpul lunilor calde se petrece un fenomen similar temperaturile mentinându-se în limite placute, exemplu luna iulie:
+12,6?C la ora 600
+21,7?C la ora 1400
Prima zi de înghet este situata în jurul datei de 5 octombrie, iar ultima zi de înghet în jurul datei de 27 aprilie. Intervalul cu înghet însumeaza o cifra medie de 138 zile.
Temperatura medie ridicata de 13,5?C în septembrie si 8,2?C în octombrie, însotita de o micsorare constanta a precipitatiilor confera Glajariei reale posibilitati de prelungire a sezonului estival.

        Precipitatii atmosferice.
Sinteza regimului de precipitatii atmosferice este redata în tabelul anexat ( Anexa C, Tabel 1).
Media anuala a precipitatiilor pentru Bâlea Glajarie de 758 mm o situeaza în vecinatatea parametrilor unor statiuni de renume ca:

Poiana Brasov 1050 m 987,1 mm
Innsbruk 582 m 855,0 mm
Karlovyvary 419 m 609,0 mm
Bâlea Glajarie 630 m 758,0 mm

        Cantitatea maxima a precipitatiilor se înregistreaza în luna iunie – 123 mm, iar minima în octombrie – 40 mm.
Din totalul de precipitatii de 758 mm
în lunile calde aprilie-septembrie cad 519 mm
în lunile reci octombrie-martie cad 239 mm
Numarul mediu al zilelor cu precipitatii este de 147,5 fapt care atesta dominanta timpului uscat. Cel mai mare numar de zile cu precipitatii se înregistreaza în luna iunie, pentru perioada calda 16,4 si decembrie, pentru perioada rece 12,9.
Numarul mediu al zilelor cu strat de zapada este de 96,5. Prima zi cu strat de zapada este în jurul datei de 20 noiembrie, ultima zi cu strat de zapada este în jurul datei de 9 aprilie. Durata intervalului cu strat de zapada este de aproximativ 140 zile.
Mentionam ca datorita altitudinii relativ reduse a acestei zone datele prezentate sufera modificari de la un an la altul, care pot ajunge la 15-30 zile decalaj.
Grosimea medie maxima a stratului de zapada înregistrata în ultimii ani a fost de 42 cm.
Aceasta ultima categorie de date sublineaza conditiile favorabile activitatilor sportive de iarna, stratul de zapada depasind grosimea de 10cm (drumul de sanie) pe o perioada de aproximativ 80 de zile. Perioada în care drumul de sanie este posibil în aceasta zona se situeaza între: 1 ianuarie si 20 martie, prezentând cum este normal variatii de circa 2-3 saptamâni atât la aparitie cât si la disparitie.
Datele culese arata ca Glajaria este ferita de excese, numarul mediu de zile cu ceata (49) si a celor cu viscol (7) fiind redus.

        Nebulozitatea.
Modul de exprimare al nebulozitatii este în zecimi din suprafata cereasca vizibila. În cadrul Bâlii Glajarie unde intervine si îngustarea vaii aprecierea este destul de relativa.
Situata în treapta I altitudinala (600-1000 m) Glajaria prezinta urmatoarea situatie:
Nebulozitatea totala maxima 7,8 în decembrie si restul lunilor de iarna, datorita acumularilor de aer racit, de pe treptele superioare la cele inferioare, inversiuni termice ce creeaza nori stratiformi si ceturi. Accentuarea acestei situatii este determinata si de intensificarea activitatii ciclonice deasupra Mediteranei. Instalarea regimului anticiclonic se produce începând cu luna iunie si în continuare august-octombrie când timpul senin predomina, parametrii de nebulozitate variind între 5,4-4,8 zecimi.
Variatia diurna a nebulozitatii este urmatoarea: nebulozitate accentuata în orele de dimineata când straturile de aer rece ocupa vaile si înseninare totala sau partiala în a doua parte a zilei odata cu încalzirea reliefului si disparitia straturilor de inversiune.
În ceea ce priveste repartitia pe tipuri de zile pentru Bâlea Glajarie avem astfel:
zile senine 50
zile noroase 210
zile acoperite 100

        Regimul eolian.
Vântul este un element meteorologic de foarte mare importanta, el imprimând caracterul vegetatiei (structura, densitate) si al reliefului (eroziune).
Ca si în zonele mai înalte ale masivului unde predomina vântul de creasta din sector vestic, zona joasa a Glajariei este tributara partial acestor curenti generali si partial curentilor de vale care se cunosc sub denumirea de brize montane si se datoreaza straturilor de inversiune prezentând un regim aproape constant în 24 de ore: de la ora 100 la ora 1200 dinspre creasta la vale, iar în restul timpului în sens invers.
Al doilea parametru important al vântului este viteza. Pentru Bâlea Glajarie vitezele maxime medii sunt în perioada februarie-mai între 2,1-2,6 m/s iar minimele se grupeaza în perioada calda a verii iunie-septembrie între 1,4-1,6 m/s. Media anuala este destul de redusa, ea cifrându-se la 1,9 m/s.
Concluzia ce se poate trage este ca zona Bâlea Glajarie este ferita de vânturi excesive si ca din acest punct de vedere ofera conditii deosebit de bune pentru activitatile în aer liber, beneficiind de lungi perioade de calm.

        Vegetatia.
Pe masura ce urcam întâlnim cele doua etaje forestiere importante: etajul padurilor de fag (600-1000 m) si cel al molidului (1200-1750 m) legatura între cele doua etaje este facuta de padurea de amestec.
În acelasi context al valentelor turistice, vegetatia, îndeosebi padurea, stimuleaza drumetiile, excursiile si recreerea.

        Fauna.
În paduri întâlnim mamifere de talie mica cum ar fi jderul de copac (Mustella martes), dihorul (Mustella putorius), iepurele (Lepus europaeus), veverita (Scirus vulgaris), soarecele de padure (Apodemus silvaticus). Dintre reptile si amfibieni amintim sopârla de munte (Lacerta vivipara), sarpele de padure (Elaphe longissima), salamandra (Salamandra salamandra ssp. carpatica), broasca de padure (Rana temporaria), iar dintre pasari amintim ciocanitoarea de munte (Dendrocopos leucotos), gaita (Garrullus glandarius), mierla gulerata (Turdus torquatus alpestris).