822true dots bottomright 440true true 800http://www.comunacirtisoara-sibiu.ro/wp-content/plugins/thethe-image-slider/style/skins/frame-black
  • 5000 random true 40 bottom 0
    Slide2
    Cîrţişoara
  • 5000 random true 40 bottom 0
    Slide4
    Cîrţişoara - Bâlea
  • 5000 random true 40 bottom 0
    Slide3
    Cîrţişoara
  • 5000 random true 60 bottom 30
    Slide4

Zona şesului Bâlii

Geomorfologie.
Parte integranta a Tarii Oltului cele peste 2.540 hectare de teren constituie zestrea agricola apartinatoare comunei Cârtisoara aferenta celor 604 gospodarii. Din aceasta suprafata doar 855 ha sunt arabile, restul fiind fânete si pajisti. Asadar, teritoriul studiat are aspect de ses pluvo-nival (câmpia piemontana propriu-zisa) cu altitudini absolute dupa cum urmeaza: minima de 440 m la limita nordica (hotarul cu Cârta) si maxima 630 m la întâlnirea cu relieful colinar.
Terenul apare ca un plan slab înclinat ce coboara de la baza muntilor spre Olt. Între aceste limite se desfasoara câmpia piemontana propriu-zisa, cu o panta de 1,5-2% si piemonturile de legatura cu versantii montani având o panta de 5-6%.

        Geologie.
Materialul parental al solurilor din aceasta câmpie provine din scheletul rulat proluvial din lantul muntos, ceea ce a determinat formarea de soluri brune acide si podzolice, cu continut de schelet, textura grosiera si moderat grosiera cu depozit de pietrisuri la mica adâncime (0,3-1,2 m).
Zona piemonturilor deluroase apartine miocenului mediu, iar depozitele preluviale din câmpia piemontana sunt de vârsta cuaternara având peste depozitul scheletic o cuvertura cu structura mai fina (luto-argiloasa) de provenienta probabil eoliana sau proluviala. Aici s-au format solurile din seria podzolirii si diferite grade de pseudogleizare. Pe luncile înguste depunerile sunt mai recente, acestea formând soluri aluviale, cu granulometrie grosiera si continut de schelet, iar în unele locuri s-au acumulat pietrisuri.

        Hidrologie.
De-a lungul pâraielor ce vin din munti, s-au format lunci înguste cu grinduri, meandre parasite si microdepresiuni. Aceste lunci sunt inundabile. Pârâul Bâlea strabate zona de la sud la nord formând o lunca cu latime maxima 450 m si meandre sau insule izolate.
Tipul de regim hidric este cel cu ape mari de primavara si viituri de vara, cu alimentare nivo-pluviala si pluvio-nivala. Densitatea retelei hidrografice este mai redusa în câmpia piemontana si creste în zona dealurilor premontane având o medie de 0,79 km/km2. În dealurile premontane, nivelul freatic coboara mai jos de 10 m pe când la contactul cu câmpia piemontana apar iviri de apa la suprafata. Aici apa freatica se gaseste la 6-10 m, precipitatiile fiind bine retinute, solul având un drenaj intern bun. Pe solurile din seria podzolirii cu un orizont îmbogatit în argila se constata existenta unor pânze suprafreatice temporare la 0,3-0,6 m.

        Climatologie.
Decalajul climatic care exista între partea joasa a masivului si zonele înalte este unul dintre elementele definitorii, care pe lânga cele de relief, fauna, flora subliniaza varietatea zonei studiate. Tocmai acest aspect face ca una dintre marile atractii ale Fagarasului sa fie faptul ca în timp ce la poale domneste primavara zona alpina se gaseste în plina iarna.

        Vegetatia.
Datorita diferentei de nivel de circa 2000 m, dintre extremitatile sud-nord aici se poate vorbi despre o etajare a vegetatiei.
De la DN1 pâna la altitudinea de 600 m întâlnim zone în care padurile au fost taiate si înlocuite cu pasuni si culturi. În culoarele de vale întâlnim vegetatia în care apare plopul (Populus tremulla); tot aici, datorita unui microclimat umed întâlnim alunul (Corylus avellana), aninul negru (Alnus gutinosa) si aninul alb (Alnus incana). Covorul vegetal de pe fânete si pasuni este alcatuit din diverse leguminoase si graminee: iarba englezeasca (Lolium perene), golomatul (Dactilis glomerata), iarba câmpului (Agrostis alba), coada vulpii (Alopecurus pratensis), sulfina (Merilotus officinales) etc.

        Fauna.
Este reprezentata de clasa Insecta (hexapoda) care cuprinde numeroase specii în general daunatori ai culturilor agricole.
Zona sesului fiind folosita intens în scop agricol a determinat înmultirea unui mamifer daunator din familia rozatoarelor, soarecele de câmp (Apodemus campestris). Pasarile întâlnite aici sunt: barza (Ciconia ciconia), buha (Bubo bubo), fazanul (Phasianus colchicus), rândunica (Hirunda rustica) etc.